Articol

Acasa

Autor: LORETA POPA 25 mai 2011

La vremea “Despărţirilor în flori”, undeva la 20 mai, a avut loc o lansare cu… “Cântec pentru Ioana”. După 37 de ani de cântat Puiu Creţu a reuşit o lansare de CD aşa cum nu s-a mai văzut până acum.
O lansare care a simţit nevoia unui răgaz de cinci ore ca să-şi spună punctul de vedere. De ce? Simplu. Pentru că atunci când 37 de ani cânţi e bine ca aceia care-ţi ascultă muzica să aibă parte de un album pe care să-l asculte şi acasă, sau în maşină, sau la serviciu, sau la maximum. O lansare desăvârşită. Cuvinte aşternute cu atenţie pentru că sunt adevărate. Rar am întâlnit o sintetizare mai frumoasă de talente şi oameni speciali aşa cum Puiu Creţu a reuşit într-o seară de mai la clubul Alive. S-a cântat, s-a dansat, palmele erau ferfeniţite de atâtea aplauze, dar parcă folkul n-a fost niciodată mai aproape. O hrană sufletească strânsă pentru vremuri de restrişte, bani albi pentru zile negre, căci din lumina resimţită de sufletele celor prezenţi în acea seară va trăi mult timp de acum înainte. Alături de Puiu Creţu au urcat pe scenă Daniel Iancu, Ovidiu Mihăilescu, Proiectul Tivodar (Nick Alex, Ştefan Tivodar), Zoia Alecu, Alina Manole, Fox Studis(Tatiana & Marius Ojog), Karma(Tica Lumanare & Adrian Sebe), Marius Matache & Folk Band Imperfect(Alex Nichita & Radu Tudoroiu), Eugen Avram, Viorel Ursu, Teddy Tudoroiu, Marian Cotarta, Adrian Patrascu, Vasile Mincu şi să nu-l uităm pe Adrian Beznă, responsabil cu strânsul lupilor laolaltă. Mulţi l-ar vrea, dar numai noi îl avem pe Puiu Creţu, care povesteşte cu haz de fiecare dată cum răspund copiii la numele lui: “De ce Puiu, căci e mare? De ce Creţu, că e chel?”
Semn de Foc, nu a ezitat niciodată să-şi arate sensibilitatea prin ceea ce ştie atât de bine, muzică şi versuri. Folkul înseamnă o chitară şi un om care o iubeşte atingându-i cu gingăşie corzile. Privirea lui curată şi zâmbetul cinstit, o expresivitate de factură specială,. E ciudat, nemaipomenit de ciudat cum folkul nu a ştiut atâta vreme să vadă în el unul dintre oamenii de esenţă ai lumii acestui gen muzical care i-ar fi putut aduce imense servicii. E ca şi cum ai avea în buzunar un loz câştigător şi nu ţi-ar trece prin minte că lucrul cel mai normal este să te prezinţi şi să ridici câştigul. De fapt e oarecum la fel cu ce i s-a întâmplat artistului. I s-a acordat în tinereţe un premiu, dar a rămas până astăzi neridicat. Puiu Creţu are un simţ al umorului care nu a putut sta singur, drept urmare s-a unit cu al altora şi astfel a ajuns să facă parte dintr-un grup, Vouă. Primul contact cu muzica l-a avut în clasa a VI-a, într-o tabără la Năvodari. Avea un coleg, Geo Dobrescu, care cânta la chitară şi pe care el îl acompania vocal. La întoarcerea acasă, s-a hotărât să spargă toate canoanele tehnicii muzicale şi şi-a pus mintea şi mâinile la treabă confecţionându-şi singur o chitară din placaj, corzi de vioară şi cuie. A primit apoi din partea părinţilor o chitară adevărată, însă abia acum începea calvarul; fiind stângaci nu putea învăţa chitara cu ceilalţi copii prezenţi la cursurile de la Casa Pionierului. Astfel a început lungul drum al învăţatului de unul singur. Vorba lui artistului “la fel au făcut şi Paul McCartney, Jimi Hendrix şi alţii”… A plecat, apoi, la Bucureşti, la liceu, iar acolo a format, împreună cu alţi colegi, o trupă. Nu a ezitat atunci când “Patria” l-a chemat la datorie şi a efectuat stagiul militar la Caracal. Nu a renunţat la muzică, a înfiinţat o brigadă artistică, un grup folk şi chiar unul rock. După armată a fost admis la Politehnică şi cânta împreună cu Sorin Bălăşoiu în cenaclurile Transmuzica şi Lumină Lină, sub titulatura Adaggio. În 1982, a fost cooptat în Cenaclul Vouă, care s-a înfiinţat în caminul Facultăţii de Drept. A susţinut peste 1.000 de spectacole alături de Vouă. “Ţin minte că am fost daţi jos de pe scenă de multe ori de activiştii de partid pentru unele glume sau piese mai ironice la adresa regimului. Cu toate acestea, eram buni prieteni cu Nicu Ceauşescu, care ne invita în fiecare an, de ziua lui, la Izvorul Mureşului”, spune Puiu Creţu. În 1991 a plecat în Germania, unde a muncit doi ani, iar când s-a întors a deschis la Slobozia, oraşul natal, o afacere cu muzică şi aparatură muzicală. În 2002 înfiinţează(impreuna cu Eugen Avram, Teddy Tudoroiu, Dan Caramihai si Ovidiu Mihailescu) trupa(sau mai bine zis “gruparea”) Zona de Mijloc, iar patru ani mai târziu, împreună cu Daniel Iancu, Ovidiu Mihăilescu, Marius Matache, Marian Tudoroiu şi Dan Caramihai, pune bazele trupei “Gashkademia de Folk”. De atunci şi până în prezent, a străbătut ţara în lung şi-n lat, susţinând nenumărate spectacole.
“Cântec pentru Ioana”, un album aproape integral acustic, de pe care nu lipsesc piese precum “Se duc iubirile”, “Vrăjeli de toamnă”, “Adagio”, şi pe care negreşit trebuie să-l aveţi în colecţie.

 

Cel mai recent album

Copyright @2015 Puiu Creţu

Powered by Luciana Gingăraşu