Articol

Un folkist învingător şi-a înşurubat destinul artistic cu un poet-fenomen

Puiu Spiru Creţu lansează vineri 25 mai, albumul folk ,,Societatea abruptă”, pe versuri de Adrian Păunescu

 

 

 Puiu Spiru Creţu este un artist ajuns la maturitate care se reinventează cu fiecare etapă artistică a vieţii sale. A fost un nume marcant din segmentul muzical al grupului ,,Vouă”, (condus de Adrian Fetecău), alături de Raul Cârstea, Ovidiu Mihăilescu, Dan Caramihai, Eugen Baboi, Teddi  Tudoroiu şi Costas Filipidis. Prima piesă semnată Puiu Creţu, pe versurile poetului Adrian Păunescu este ,,Despărţire în flori”, compusă în 1982. Iată că acum, după 30 de ani, îşi împlineşte visul de a lansa un album integral pe versuri de Adrian Păunescu. Discul se numeşte ,,Societatea abruptă” şi include 15 piese între care: ,,Ce frumoasă eşti”,  ,,Analfabeţilor”, ,,Noaptea de adio”, ,,Puterea s-alegi”, ,,Cai în lumină”, ,,Leagăn pentru toată copilăria”., ,,E prea lung drumul până-n comunism”.

  Cu câţiva ani în urmă, îi ştiam doar o parte dintre cântece, nu întâlnisem omul Puiu Creţu  L-am observat în multe seri, în multe locuri, ascultându-şi, aplaundându-şi colegii din muzica folk, răspândiţi prin cluburi bucureştene. Tăcea, privea şi asculta, ipostaze ce transmit o frumoasă generozitate care, cumva i s-a întors. ,,Ploaia se răscumpără-n belşuguri”, spunea Adrian Păunescu. Puiu Creţu a avut după o perioadă de absenţă voluntară, (aş spune, întrucâtva, autoimpusă) din lumea muzicală, o revenire spectaculoasă şi în forţă. Anul trecut a lansat primul album, ,,Cântec pentru Ioana”, care l-a impus în linia muzicienilor performanţi şi profesionişti. Iată că, odată ce a ales să se ia în serios, să compună, să fie activ şi prolific, Puiu Creţu îşi cucereşte pas cu pas drumul ascendent, revenind la mai puţin de un an, cu un nou album. I-am întrebat pe doar câţiva dintre prietenii şi colegii săi, ce spun, ce cred despre acest moment artistic, foarte important în traseul lui Puiu Creţu. Radu Pietreanu: ,,Continuitatea poeziei lui Adrian Păunescu este esenţială iar cei care o promovează nu fac decât să pună în valoare opera sa. Mai cu seamă, după dispariţia din viaţă a poetului. Este încă o dovadă că Poetul nu moare niciodată. Fiecare disc este o renaştere, artistul, cu fiecare nouă apariţie discografică se reinventează şi renaşte”.  Ovidiu Mihăilescu: ,,Puiu cântă pe versurile lui Adrian Păunescu din anii 80. Cântecele lui fac mai accesibilă geografia interioară a poemelor, apropiindu-ne pe noi, cei care ascultăm, de intenţiile iniţială ale poetului. Acest album pe versuri de Adrian Păunescu îl va confirma ca folkist autentic, din galeria celor mai frumoşi artişti”. Iar Sorin Poclitaru, pe versurile căruia şi Puiu Creţu a compus mult, sensibil şi memorabil, transmite din splendida Bucovină: ,, Puiu Creţu este un bunicuţ respectabil. Mintea lui a ramas undeva în perioada adolescenţei, unde toţi oamenii sunt frumoşi, unde există doar dragoste şi prietenie, lucru ce transpare din cântecele lui, foarte clar. E o bună exemplificare a vorbei: sunt greu băatrânii de pornit, dar de-i porneşti sunt greu de-oprit. Abia ce a scos primul material discografic şi imediat a recidivat. Mă gândesc că a început să îi placă treaba asta cu lansările de album. Aici, în noul album, a lucrat pe versurile marelui Adrian Păunescu. Nu putea să iasă decât un lucru minunat. Sper să se ţină de năravul ăsta că o face bine. Sper să nu  se interpreteze dacă spun că îl pup cu drag. Te pup ,Puiule, Creţule, bunicule, Spirule, PRIETENE!”. Explicăm alintul de început din cuvintele poetului Sorin Poclitaru, adăugând că albumul ,,Societate abruptă” este dedicat de către Puiu, nepotului său, în vârstă de doar câteva luni.

    Da, după cum se vede şi din intervenţiile de mai sus, Puiu Creţu este un om preţuit şi admirat, pe de o parte pentru arta şi munca sa, dar şi pentru felul său de a fi tranşant, exact, categoric, dintr-o bucată. Oricum, cu Puiu nu te poţi certa pe termen lung, pentru că zâmbetul său frumos şi privirea în care păstrează luminile adolescenţei dezamorsează senin încrâncenările. Cântă din toată inima, din adâncuri, din înţelegere şi din jale, cântă pentru a îmblânzi doruri ascunse şi a face să râdă/ plângă până şi pietrele deşertului. Rosteşte răspicat adevăruri şi, probabil, poartă în destinul său menirea de a câştiga bătălii frumoase. Iese învingător în lupta cu timpul, cu inerţia, cu banalitatea, cu derizoriul. Iată acum, şi-a înşurubat destinul artistic cu cel al unei prezenţe-fenomen, Adrian Păunescu. Un poet fenomen, un poet-eveniment, Adrian Păunescu îi va spori lui Puiu Creţu talentul şi îi va consolida menirea.

   Puiu Creţu este un om frumos şi înzestrat, precum o chitară, în care sădeşte versuri. Din această întâlnire, din acesastă adulmecare rafinată între vers şi chitară se nasc cântecele folk, acele cântece de crivăţ şi iubire care ne salvează. Puiu Creţu nu a fost la Cenaclul ,,Flacăra”, dar dăruieşte astăzi, un album pe versuri de Adrian Păunescu. Gestul său demonstrează că spectacolul trebuie să continuie şi că da, există o Românie care cântă: ,,Şi totuşi există iubire!”. Şi ,,Despărţire în flori”, şi ,,Ultima zi”… Înainte de a scrie toate acestea, l-am întrebat pe Puiu Creţu de ce a ales să compună acest disc, doar pe versurile lui Adrian Păunescu. Mi-a răspuns: ,,Pentru că este cel mai mare poet român!”

Cel mai recent album

Copyright @2015 Puiu Creţu

Powered by Luciana Gingăraşu