In fiecare vară hotărăsc

Că sunt stăpân pe mine şi că pot

Scăpările din inimă să scot

Si niciodată să nu mai iubesc

Si totul pare simplu şi concis

Prin lucruri trec usor fără oprire

Râzând de complicatii şi iubire

Cu sufletul flegmatic şi deschis

Nu număr şi nu tin vreo evidentă

A celor ce mă-mbată pasager

Sunt pur şi simplu stele dintr-un cer

Iar eu un etalon de decadentă

Si nu-ntorc capul, nu ma uit  ‘napoi

Trecând prin suflete ca o nălucă

Mă mistuie mereu un dor de ducă

Un dor de diavol ce vrea trupuri  noi

Dar  nu ştiu care Dumnezeu tot vrea

Să imi arate lipsa de credintă

Si chiar de nu am nicio trebuintă

Mereu, mereu ma doare aceeaşi ea.