In fiecare vară hotărăsc
Că sunt stăpân pe mine şi că pot
Scăpările din inimă să scot
Si niciodată să nu mai iubesc
Si totul pare simplu şi concis
Prin lucruri trec usor fără oprire
Râzând de complicatii şi iubire
Cu sufletul flegmatic şi deschis
Nu număr şi nu tin vreo evidentă
A celor ce mă-mbată pasager
Sunt pur şi simplu stele dintr-un cer
Iar eu un etalon de decadentă
Si nu-ntorc capul, nu ma uit ‘napoi
Trecând prin suflete ca o nălucă
Mă mistuie mereu un dor de ducă
Un dor de diavol ce vrea trupuri noi
Dar nu ştiu care Dumnezeu tot vrea
Să imi arate lipsa de credintă
Si chiar de nu am nicio trebuintă
Mereu, mereu ma doare aceeaşi ea.